X

Noutati

România echitabilă: accesul egal la educaţie

          Fundaţia Stânga Democratică în parteneriat cu Fundaţia Friedrich Ebert Stiftung, a organizat luni, 28 noiembrie 2016, o conferinţă care a readus pe agenda publică o temă deosebit de importantă şi anume accesul egal la educaţie de calitate. Conferinţa face parte dintr-o serie de evenimente, grupate sub titulatura România Echitabilă, pe care cele două fundaţii le organizează cu scopul de a deschide dezbateri în care valorile şi principiile de stânga să fie concretizate în evaluării şi soluţii reale ale problemelor cu care societatea românească se confruntă.
Într-o postare în care făcea trimitere la conferinţa Accesul Egal la Educaţie, prof. univ. dr. Eniko Vincze spunea: “Nu poţi repeta de suficiente ori această diagnoză despre educaţia scolară”, iar aceasta a fost desigur şi una din premisele organizatorilor care au adus în discuţie aspecte ca accesibilitatea, echitatea, calitatea educaţiei în România. În deschiderea evenimentului, europarlamentarul Victor Negrescu a pus o întrebarea care probabil a fost formulată mulţi dintre noi şi anume “În ce măsură putem vorbi astăzi despre o educaţie accesibilă tuturor, de ce nu într-o manieră gratuită?” aducând de asemena în discuţie resuresele limitate alocate către acest domeniu strategic, dar şi inegalităţile din educaţie.
          “Doemniul educaţional în ultimii ani a fost afectat mai ales de lipsa de resurse, dar şi de capacitatea noastră de a gândi educaţia ca un serviciu oferit întregii populaţii – oameni din oraşe, din rural, de la marginea oraşelor, membri ai diverselor comunităţi entice, tinere eleve, tinerii care vin din diaspora înapoi în ţară – sunt foarte multe categorii care percep azi educaţia ca nefiind disponibilă tuturor” (Victor Negrescu, europarlamentar).
De asemenea, Victoria Stoiciu, reprezentantă a fundaţiei Friedrich Ebert Stiftung a adus în discuţie perpetuarea inegalităţilor generate de accesul diferenţiat la educaţie, dar şi faptul că dezavantajele sociale se transmit generaţional, România fiind pe ultimele locuri în UE în ceea ce priveşte mobilitatea socială din categorii de venituri inferioare spre cele superioare.
          Desigur că o astfel de abordare nu putea să nu aducă la masa dialogului persoane care de-a lungul timpului au ocupat poziţii cheie în sistemul educaţional din România, cum ar fi senatoarea Ecaterina Andronescu, Mihnea Costoiu, rector al Universităţii Politehnice Bucureşti, fost ministru delegat pentru învăţământul superior, dar şi reprezenţi o societăţii civile şi academice ca Matei Ghighiu activ pe teme legate de persoanele cu dizabilităţi, Mihai Dragoş președintele Consiliului Tineretului din România, Gabi Bădescu, conf. univ.dr. Uiversitatea Babes Bolyai, Cluj-Napoca, Delia Băbeanu, director management educaţional, Academia de Studii Economice.
Voi sintetiza în ceele ce urmează principalele teme aduse în discuţie în cadrul conferinţei, începând cu problemele identificate şi continuând cu posibile soluţii.
Există din păcate în continuare în România tendinţa de a ne raporta la educaţie excusiv dintr-o perspectivă elitistă, punând foarte mult accent pe performanţă, fapt ce ne face să scăpăm din vedere probleme care ţin de echitate şi diminuarea polarizării sociale în privinţa accesului la educaţie. “Avem tendinţa de a vorbi exclusiv despre o anumită categorie de oameni, vorbim exclusiv despre elite. O societate nu poate exista fără elite, dar când vorbim de educaţie şi acces egal nu putem să nu ne referim la această fractură care se pormovează în anumite medii, mai ales în urban şi care se referă exclusiv la elite (…) Am ajuns să finanţăm oraşe, sate şi să nu ne uităm la oameni. Mergem cu măsuri cu care ajutăm bogaţii din mediul rural – operăm cu categorii foarte mari, fără să ţinem seama de nunanţe. Vorbim de oameni care au nevoie de mai mult decât sprijinrea accesului la şcoală.” (Mihnea Costoiu) “Stimulentele în sistemul de educaţie pun accent pe performanţă. Nu avem un sistem de stimulente pentru profesorii care iau elevul şi îl duc de la nota 4 la nota 6, care este poate cea mai mare valoare adăugată care poate fi adusă în sistem.” (Mihai Dragoş)
          Accesul la educaţie din păcate nu este gratuit, dezavantajeză profund anumite categorii de persoane cum ar fi persoanele cu dizabilităţi şi vorbim de o puternică polarizare în sistem. În acest sens, Matei Ghigiu semnala faptul că din păcate accesul la educaţie al persoanelor cu dizabilităţi este un subiect nou pentru România şi că trebuie înţeles faptul că este imperios necesară o abordare integrată a temei – transport public accesibil, şcoli accesibile, manuale adecvate, profesori pregătiţi, politici de integrare pe piaţa muncii. Mihai Dragoş a adus în discuţie tema gratuităţii învăţământului “învăţământul nu este gratuit – avem probleme cu manualele, cu decontarea navetei. Alocarea resurselor este deficitară – nu există o politică naţională pentru separarea între bursele sociale şi cele de performanţă – un procent foarte mic merge către partea socială şi mai mult către performanţă.” “Suntem într-o situaţie de polarizare foarte mare în educaţie: nu sunt motivaţi profesorii, nu sunt motivaţi elevii, nu sunt motivaţi părinţii.” (Ecaterina Andronescu)
Profesorul Gabriel Bădescu a adus de asemena în discuţie o serie de probleme cu care se confruntă sistemul de educaţie din România: analfabetismul funcţional, lipsa echităţii în condiţiile în care există studii care demostrează faptul că sistemele mai echitabile sunt şi mai performante, faptul că nu se vorbeşte destul despre vocaţia şcolii de a pregăti buni cetăţeni care să fie capabili să îşi promoveze interesele şi nu în ultimă instanţă faptul că nu se face cercetre despre educaţie, despre politici educaţionale.
          Dintre posiblilele soluţii aduse în discuţie în cadrul conferinţei amintesc: măsuri sociale, “măsuri ca rechizitele şcolare, cornul şi laptele, tichete pentru grădiniţă – programe benefice, măsuri sociale care trebuie dezvoltate de stânga (…) măsurile sociale ţintite aduc beneficii sociale extrem de clare, inclusiv în economie”, modificare serioasă a curriculumului în raport cu realitatea socială (Mihnea Costoiu); colectarea sistematică de date cât mai calre cu privire la sistemul de educaţie, bacalaureat diferenţiat, şcoli post-liceale adaptate la piaţa muncii, politici de susţinere a absolvenţilor pentru a profesa în ţară, utlizarea tehnologiilor noi care trebuie să intre masiv în actul de predare în învăţare, racordarea infrastructurii şcolare la populaţia şcolară din fiecare localitate, constucţia de creşe şi grădiniţe, o editură publică menită să gestioneze producerea de manuale alternative (Ecaterina Andronescu).

Tags:

About the Author

The Author has not yet added any info about himself